Criza greaca nu se explica doar prin speculatiile si excesele acestei tari, ci este strans legata de disfunctionalitatile din zona euro. Problemele economice ale Greciei au provocat turbulente in intreaga zona euro.

Aceasta criza a fost declansata in decembrie anul trecut de revelatia noului guvern grec, care a anuntat un important deficit public si faptul ca Grecia nu va mai putea rambursa curand datoria. Aceasta problema a devenit "contagioasa" si pentru alte state aflate in dificultate, cum ar fi Portugalia si, intr-o masura mai mica, Spania si Irlanda.

Criza in zona euro reprezinta, intr-o mare parte, o exagerare speculativa: jucatorii financiari profita de politicile monetare de acomodare pentru a imprumuta puternic, iar toate acestea reflecta punctele slabe ale zonei euro, scrie Alternatives-economiques.

Totodata, se poate vorbi de o lipsa de supraveghere a zonei euro. Statul elen a reusit sa-si ascunda mult timp datoriile si a supravietuit asa timp de multi ani, fara ca Bruxelles-ul sa constate problema. Zona euro a dovedit, totodata, o lipsa de mijloace de interventie: Europa nu poate face practic nimic, in conditiile actuale, pentru a ajuta o tara in dificultate. Acest lucru s-a demonstrat in luna februarie a anului trecut, cand, fara sa stie ce fac, sefii de stat si de guvern din Europa au facut promisiuni vagi de ajutor economic pentru viitor, promisiuni insuficiente pentru a opri speculatia.

Criza actuala arata, in acelasi timp, o greseala profunda in ceea ce priveste o buna politica economica. Zona euro este construita pe conceptia gresita ca numai deriva finantelor publice poate aduce probleme. Cu toate acestea, dificultatile grave, cu care se confrunta, de exemplu, economia spaniola, dovedesc contrariul: cresterea datoriei private a impins-o intr-o criza profunda, in ciuda excedentelor sale bugetare anterioare.

Lucrurile ar trebui sa stea in felul urmator: trebuie intai rezolvate problemele Greciei si ale statelor aflate in situatie similara, apoi sa se intervina in intreaga zona euro. Din fericire, gradul de constientizare a necesitatii de a directiona in acest sens politica economica creste, cancelarul german Angela Merkel dand semne pozitive in acest sens. Nu este clar, totusi, daca acest lucru este suficient. Acceptabilitatea solidaritii bugetare nu este evidenta, intr-un context al somajului in masa si a crizei pe scara larga a finantelor publice.

Guvernele au demonstrat, dupa mai mult de zece ani de dezbateri, ca nu doresc sa redeschida cutia Pandorei a tratatelor, desi criza a demonstrat multe neajunsuri in acest sens. Pe scurt, nimeni nu este cu adevarat pregatit sa faca un salt calitativ in politica de integrare. In aceste conditii, chiar daca exista modalitati imediate pentru a depasi criza greaca, problemele legate de supravietuirea pe termen lung a monedei euro pot continua sa apara.

Grecia se joaca yo-yo cu euro

Intre timp, nervozitatea a atins cote maxime pe pietele de schimb din Grecia. Euro a crescut, marti, pe pietele valutare, in speranta ca guvernul de la Atena va anunta, miercuri, masuri privind revenirea economica suficient de convingatoare. Si asta dupa ce, anterior, moneda euro a inregistrat o scadere record la 1,3436 dolari, un nivel nemaintalnit din 18 mai 2009.

De la izbucnirea crizei euro in zona greaca, care a inceput la sfarsitul lunii noiembrie 2009, moneda unica a pierdut 10% in fata dolarului. Aceasta degringolada nu face decat ca euro sa ramana "la valoarea sa fundamentala", a recunoscut public Fondul Monetar International, marti, intr-o nota trimisa vice-ministrilor de Finante din G20. In aceast document, FMI apreciaza ca dolarul "ramane oarecum subevaluat" si ca yuanul chinez este, si el, "in mod semnificativ subevaluat", scrie Le Figaro.

Niciodata FMI nu a fost atat de neclintit in evaluarea cursurilor de schimb din tarile importante din economia mondiala. In loc sa ia in considerare cursul de schimb vizavi de dolar, expertii sunt interesati de "rata de schimb real efectiv" ale diferitelor monede, rata care este mai relevanta. Pentru euro, dar si pentru dolar sau yuan, este vorba de rate medii in raport cu toate celelalte monede si in raport cu importanta fiecaruia in comertul bilateral. Mai mult decat atat, aceasta rata de schimb efectiva este "reala", pentru ca este luat in considerare nivelul inflatiei in fiecare tara.

Departe de un curs echilibrat

In mod paradoxal, putem constata ca euro a fost de neclintit din vara anului 2008, din punct de vedere al ratei efective de schimb. Nici in perioada septembrie 2008-februarie 2009, in urma panicii care a urmat falimentului Lehman Brothers, iar dolarul a servit drept un refugiu sigur, euro nu s-a lasat, cum nu a facut-o nici in perioada urmatoare, martie-decembrie 2009, cand cele mai multe dintre economiile emergente majore si-au reevaluat moneda, cu exceptia Chinei, care practica o rata fixa a yuanului in raport cu dolarul.

Deprecierea monedei euro in raport cu dolarul si alte monede s-a intensificat la inceputul anului 2010 si este un factor favorabil pentru cresterea economica din zona euro. Conform calculelor facute de catre Institului CMB Rexecode, scaderea euro cu 10% in raport cu dolarul conduce la o crestere de 0,3 puncte procentuale in PIB-ul in Europa.

Euro ar trebui sa scada pana la 1,17 dolari pentru a egaliza puterea de cumparare a consumatorilor de pe ambele maluri ale Atlanticului, sustine institutul, in conformitate cu datele de la Eurostat si Banca Mondiala. Si, daca am dori sa egalizam costurile cu forta de munca intre Europa si America, euro ar trebui sa se deprecieze inca 20% in fata dolarului.