Societatile cu participatii de stat sunt codase la respectarea noii legi a societatilor comerciale. Dintr-un total de 1.324 de societati comerciale pe actiuni la care statul roman mai detine participatii, doar 15 au depus, pana in prezent, la Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), dovada incheierii de asigurari de raspundere profesionala pentru administratorii si managerii lor, impuse de noua lege a societatilor comerciale.
Romania este singura tara din lume in care managerii si administratorii societatilor comerciale pe actiuni sunt obligati prin lege sa incheie polite de asigurare de raspundere profesionala, ca forma de protectie fata de eventualele prejudicii cauzate de deciziile lor companiei, actionarilor sau tertilor. Legea nr. 441/2006 mentioneaza expres aceasta obligatie, la articolul 15312, alineatul 4. Pe langa faptul ca introducerea acestei obligativitati reprezinta o imixtiune evidenta a statului in sectorul privat, statul insusi se dovedeste `campion` al nerespectarii legii adoptate la sfarsitul anului trecut, la initiativa Guvernului.
Potrivit datelor obtinute de SFin de la ONRC, din 1.324 de societati pe actiuni la care statul roman detine participatii, au fost depuse polite de asigurare de raspundere profesionala a managerilor si administratorilor pentru doar 15 societati. Adica putin peste 1% din totalul companiilor unde statul mai detine actiuni. Mai mult, legea pare elaborata special pentru a-i fi subminata din capul locului eficienta si pentru a se incuraja nerespectarea ei: nu sunt prevazute termene-limita de incheiere a politelor, praguri minime privind suma asigurata si nici sanctiuni pentru incalcarea prevederilor legale.
Cel mai prost administrator - cele mai putine asigurari
Incheierea de asigurari de raspundere profesionala a managerilor si administratorilor societatilor comerciale tine, in mod evident, de strategiile de management al riscului specifice fiecarei companii in parte, fiind, astfel, o decizie privata. Din acest punct de vedere, legiferarea obligativitatii incheierii de astfel de polite constituie o imixtiune a statului in libertatea de optiune a agentilor economici privati.
Utilitatea acestor polite este incontestabila, mai ales in cazul companiilor listate la Bursa, unde atat varietatea si valoarea prejudiciilor, cat si numarul potential de pagubiti sunt mai mari. Insa principiile guvernantei corporative nu trebuie si nici nu pot, de altfel, sa fie impuse prin decret al statului.
In cazul companiilor de stat, lucrurile stau altfel, intrucat, in caz de prejudiciu cauzat de decizii ale managerilor si administratorilor, pagubiti nu sunt doar eventualii actionari minoritari, clienti si alti terti, ci in primul rand bugetul de stat. `Tertii`, in aceasta situatie, reprezinta masa contribuabililor la buget. Iar gradul mare de risc reprezentat, in aceste conditii, de deciziile luate de managementul societatilor cu participatii ale statului ar justifica, eventual, impunerea obligativitatii acestor asigurari la companiile de stat. Datele oficiale arata insa altceva: societatile cu participatii de stat nu se grabesc deloc sa respecte legea.
Pretextul `lipsei de maturitate`
Motivatia comuna a autoritatilor si a reprezentantilor pietei asigurarilor, in sustinerea obligativitatii acestui tip de asigurare, este aceea ca societatile romanesti pe actiuni nu au asimilat inca o `cultura` a responsabilitatii corporative, astfel incat sa cumpere din proprie initiativa asigurari de raspundere profesionala pentru managerii si administratorii lor. Iar eventualele prejudicii cauzate de deciziile acestora s-ar traduce in pierderi importante pentru companii si terti, precum si in complicate si costisitoare procese in justitie.
`Daca ar fi sa luam un caz ipotetic, in care o mare companie privata ar fi prejudiciata de administratorii sai, aceasta situatie ar putea influenta o buna parte din economia tarii, iar statul doreste sa evite situatiile de blocaj sau derapajele cauzate de pierderi masive, neacoperite`, sustin reprezentantii BCR Asigurari, unul dintre asiguratorii care detin in portofoliu un astfel de produs.
`Obligativitatea acestei asigurari poate fi privita comparativ cu alte tipuri de asigurari obligatorii, cum ar fi RCA, sau potential obligatorii, precum asigurarea locuintei. Pentru binele general si pentru mentinerea unui mediu sanatos si echilibrat, statul are posibilitatea de a lua masurile pe care le considera oportune`, spune si Mihai Lucanu, director de asigurari de raspundere civila la AIG Romania, unul dintre liderii pietei de asigurari de raspundere profesionala.
Legea este inaplicabila
Toate bune si frumoase, dar legea nu prevede niciun fel de sanctiuni pentru nerespectarea obligativitatii incheierii de asigurari de raspundere profesionala. Mai mult, prin lege nu se desemneaza nicio modalitate de monitorizare a respectarii obligatiei, de vreme ce nu exista nicio prevedere expresa prin care sa se stipuleze obligatia de a depune la ONRC dovada incheierii acestor polite. Nu exista nici termene-limita pentru indeplinirea obligatiei de asigurare.
Mai grav, legea nu prevede niciun fel de prag minim in ceea ce priveste suma asigurata. Acest fapt ii determina pe putinii manageri si administratori de societati pe ac-tiuni care incheie astfel de polite sa cumpere acoperire la risc pentru sume derizorii, la preturi pe masura, doar pentru a putea `bifa` respectarea obligatiei impuse de lege. Astfel, potrivit jucatorilor din piata asigurarilor, au existat cazuri in care directori si administratori de companii importante, unele listate la Bursa, au incheiat asigurari cu limita de acoperire de 5.000 de euro. Acoperire mai mult decat insuficienta in caz de prejudiciu.
Asigurarea de raspundere profesionala a managerilor si administratorilor
Potrivit noii legi a societatilor comerciale, raporturile dintre societate si manager sunt raporturi juridice de mandat. Managerul este independent de societatea pe care o conduce si actioneaza ca un prestator de servicii, iar compania care il desemneaza este clientul managerului.
Cumparatorul politei si, totodata, asiguratul este managerul, privit individual. Polita este, indeobste, contemporana functiei, desi nu este exclusa o prelungire a valabilitatii sale peste limitele temporale ale mandatului, pana la prescrierea raspunderii. Unele companii ofera posibilitatea stabilirii retroactive a datei de la care sunt acoperite actele de eroare sau neglijenta savarsite de asigurat, cu maximum 36 de luni inainte de data intrarii in vigoare a politei.
Prin contract, se poate stabili ca societatea sa fie cea care suporta costul primelor de asigurare, ca o facilitate acordata managerului. Beneficiarul indemnizatiei de asigurare este societatea, adica clientul managerului.
Faptele asigurate sunt faptele personale ale fiecarui administrator, raspunderea asigurata fiind o raspundere individuala.
Un articol de: Adrian Mosoianu
Integral in Saptamana Financiara
Un proiect ASF de modificare a Normei 23/2014 ce vizeaza asigurarea obligatorie RCA ar putea aduce...
Decontarea directa, cu propria polita RCA, presupune reparea unui autovehicul in baza propriului...
Polita RCA ar putea avea pret variabil, in functie de profilul de risc al beneficiarului, estimat...
Mobilizare generala impotriva maririi RCA Transportatorii din Romania anunta mobilizarea generala...
Anul 2015 ar putea marca o reluare de ciclu pe piata asigurarilor din Romania, sunt de parere...
Un proiect ASF de modificare a Normei 23/2014 ce vizeaza asigurarea obligatorie RCA ar putea aduce...
Produsele de asigurari au inregistrat cei mai importanti indici de crestere in contextul general al...
Societatile care opereaza pe pietele financiare nebancare si care sunt autorizate, reglementate si...
Cu o asigurare de sanatate privata obtii nu doar plata tratamentului, ci in plus esti incurajat sa...
Despagubirea clientilor defunctei Astra Asigurari se dovedeste a fi un proces anevoios, nu numai...